
Să dăruiesc cu dragoste, este un ingredient special pe care-l împărtășesc zi de zi dulciurilor din bucătăria mea.
Își amintește de zilele friguroase de iarnă în bucătăria bunicii , de bunătățile cu suflet scoase fără mănuși termorezistente din tăvile ”cu istorie”…și nu se frigea… pentru că bunicii nu îi era frică de soacră! Cozonaci, poale-n brâu, pâine aburindă… Își mai amintește de nelipsitul ”ceva dulce” de la ora 5 : căpșuni din grădină cu smântână și mămăliguță, tocinei moldovenești, frigănele, orez cu lapte, minciunele cu caimac, magiun…
Timpul a trecut, Cristina a uitat puțin de bunătățile din bucătăria bunicii, dar nu și de suflet. A urmat calea dreptății raționale și pragmatice, iar după cinci ani se numea consilier juridic. Cinci ani în care a exploatat o bucătărie cât o cutie de chibrituri. Aragazul cu un singur ochi funcțional și cuptorul care perpelea cam tare i-au dat bătăi de cap. Mai multe decât examenele la drept civil.
Cu diplomele parafate, datate și semnate, cu gândul la o lume mai bună, mai puțin amară, cu speranța că se poate face primăvară cu o prăjitură, a creat povestea dulciurilor cu suflet. O poveste care a devenit realitate într-o bucătărie ceva mai mare decât cea a ”dreptății”.
Ca orice copil, Cristina își dorește să crească mare. Promite că sufletul de copil va dăinui.